Blogul se adresează celor care doresc să trăiască frumos și luptă pentru supraviețuire.
Totalul afișărilor de pagină
joi, 30 decembrie 2010
Bilant
Au mai ramas doua zile din an. V-ati gandit vreodata ca ele pot fi ultimile din viata voastra? Eu, da. Traiesc doua starii contradictorii, in functie de dispozitie. Uneori astept sa mor instantaneu, sa-mi pierd viata in secunda urmatoare, alteori ma cred nemuritoare, moartea fiind pentru mine o poveste de adormit copiii. Dupa atata asteptare si pregatire, dupa carucioarele imense, varfuite, impinse prin magazine, a mai ramas atat de putin. Doua zile si vom pastra gustul amar ca timpul zboara, furandu-ne dulcea pasare a tineretii. Niciodata nu m-am imbatat de revelion, dar am preferat sa nu infrunt lucida viitorul, sa ma refugiez in vise si iluzii, sa-mi lipesc ochii cu programe mediocre de la televizor. Pentru 2011 mi-am schimbat strategia: mai intai imi fac bilantul, apoi planuri de atac, apoi voi aborda mentalitatea omului bogat si atotputernic, pentru a ajunge la destinatia propusa!
vineri, 10 decembrie 2010
Minciuni ambalate frumos
Ma suna tarziu in noapte sa-mi spuna ca nu mai are nicio bucurie a vietii. Il ascult. Este glasul unui om gatuit de mizerie si saracie, stresat la locul de munca, fara casa si masa. Ma gandesc indelung la ce as putea sa-i spun, sa-i schimb starea de spirit. Nici pentru mine profesia nu mai este demult o bucurie, dar am cuibul meu la care ma intorc si unde ma asteapta doi parinti batrani.
Nu plange de rusine la telefon, dar urla! Am impresia ca este furios pe mine, desi are vreo trei oameni cu care sta de vorba cand simte ca nu mai poate continua viata. Arunca cu vorbe spre mine, isi varsa toata furia... Nu ii inchid. Daca ii inchid si eu sau A. cine sa-l asculte. Tarziu, imi vine ideea salvatoare:
- S-a impodobit orasul de Craciun! Iesi sa vezi luminile, bucura-te de beculetele multicolore, plimba-te pe strazi!
Astept rezultatul sperand ca am folosit bagheta magica si ca i-am anesteziat ranile pentru un timp. De la capatul celalat, cineva urla furios:
- Nu intelegi ca toata spoiala asta de Craciun este o minciuna? Sa ma bucur de lumini, cand peste catva timp voi ajunge boschetar? Mor copii si batrani de frig si de foame, iar ei aprind lumini multicolore!
E furios, dar vede mai real decat mine! Cum sa facem ca atmosfera de Craciun sa nu mai fie o minciuna?
Nu plange de rusine la telefon, dar urla! Am impresia ca este furios pe mine, desi are vreo trei oameni cu care sta de vorba cand simte ca nu mai poate continua viata. Arunca cu vorbe spre mine, isi varsa toata furia... Nu ii inchid. Daca ii inchid si eu sau A. cine sa-l asculte. Tarziu, imi vine ideea salvatoare:
- S-a impodobit orasul de Craciun! Iesi sa vezi luminile, bucura-te de beculetele multicolore, plimba-te pe strazi!
Astept rezultatul sperand ca am folosit bagheta magica si ca i-am anesteziat ranile pentru un timp. De la capatul celalat, cineva urla furios:
- Nu intelegi ca toata spoiala asta de Craciun este o minciuna? Sa ma bucur de lumini, cand peste catva timp voi ajunge boschetar? Mor copii si batrani de frig si de foame, iar ei aprind lumini multicolore!
E furios, dar vede mai real decat mine! Cum sa facem ca atmosfera de Craciun sa nu mai fie o minciuna?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)