Când ești călător începător pe meleagurile vieții, te rătăcești ușor. Este suficient să accepți o tovărășie nepotrivită și te trezești în junglă, înconjurat de fiare și de primejdii de moarte. Cel care te-a ademenit acolo, de cele mai multe ori te abandonează, salvându-se pe sine...dacă se mai poate.
”Prietenul” care te-a dus în ispită este primul care râde de tine și savurează eșecul.
Există și drumuri care se înfundă, care ocolesc, care sunt pline de amenințări pe care le alegem singuri. Nu ne obligă nimeni să cheltuim îngrozitor de mult timp într-o relație care nu merge, într-o afacere care ne falimentează! Este păgubos și să ne plângem singuri de milă sau să lenevim. Întortocheate sunt căile vieții, dar poți găsi busole la călătorii mai experimentați de bună credință, cum ar fi: părinții, frații, mentorii, prietenii adevărați!
Când constatăm că ne aflăm pe drumuri care nu duc nicăieri, să cerem ajutor ceresc și să fim convinși de faptul că trebuie să ne întoarcem și să o luăm de la zero! În afară de sinucidere, orice se poate repara!