Ma suna tarziu in noapte sa-mi spuna ca nu mai are nicio bucurie a vietii. Il ascult. Este glasul unui om gatuit de mizerie si saracie, stresat la locul de munca, fara casa si masa. Ma gandesc indelung la ce as putea sa-i spun, sa-i schimb starea de spirit. Nici pentru mine profesia nu mai este demult o bucurie, dar am cuibul meu la care ma intorc si unde ma asteapta doi parinti batrani.
Nu plange de rusine la telefon, dar urla! Am impresia ca este furios pe mine, desi are vreo trei oameni cu care sta de vorba cand simte ca nu mai poate continua viata. Arunca cu vorbe spre mine, isi varsa toata furia... Nu ii inchid. Daca ii inchid si eu sau A. cine sa-l asculte. Tarziu, imi vine ideea salvatoare:
- S-a impodobit orasul de Craciun! Iesi sa vezi luminile, bucura-te de beculetele multicolore, plimba-te pe strazi!
Astept rezultatul sperand ca am folosit bagheta magica si ca i-am anesteziat ranile pentru un timp. De la capatul celalat, cineva urla furios:
- Nu intelegi ca toata spoiala asta de Craciun este o minciuna? Sa ma bucur de lumini, cand peste catva timp voi ajunge boschetar? Mor copii si batrani de frig si de foame, iar ei aprind lumini multicolore!
E furios, dar vede mai real decat mine! Cum sa facem ca atmosfera de Craciun sa nu mai fie o minciuna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu