Doamne, înțelepțește-mă, Te rog!

Am greșit mult în viață, dar acum este puțin mai bine pentru că sunt în stare să privesc retrospectiv și să recunosc. Cel mai mult regret că, lipsită de maturitate fiind,  am râs de oamenii fără minte, m-am uitat insistent la cei care aveau un handicap, făcându-i să se simtă rău, cu  privirea i-am ironizat pe cei îmbrăcați excentric, deși nu aveam acest drept! De ce să-mi judec eu semenul, egalul? De ce să-l judec raportându-l la un moment decupat din viața lui?
Cine râde de un nebun, sănătos fiind, se află mult mai jos decât cel pe care l-a părăsit mintea!
M-am lăsat prinsă în mrejele bârfei, apoi m-a răscolit vinovăția când victima mă privea adânc în ochi.
Ce timp irosit fără rost? Și dacă mă adânceam în gânduri, aș fi fost mai câștigată...
Niciodată nu este prea târziu pentru un om, câtă vreme este viu să-și revizuiască viața.
Doamne, înțelepțește-mă, Te rog, și dă-mi puterea să revin asupra tuturor faptelor mele îndoielnice și împrumută-mi din delicatețea Ta sufletească!