Avea vecina o fată...

Avea vecina o fată

Unii spun că vecina, tanti Stela a fost frumoasă. Acum s-a cocoșat, este slabă de o bate vântul, iar de pe fața zbârcită ca un posmag doar ochii negri îți atrag atenția. Singura ei mândrie este fata, cocoană de oraș, care-i ia pensia și-i lasă bani în casă mărunțișul care i-ar rupe căptușeala buzunarelor. Pâine îi aduce ea, o dată la o săptămână, ”dacă se usucă până atunci, cu atât mai bine, mănâncă baba mai puțin înmuiată în apă sau cu puțin ceai, că plantele și apa nu costă bani. Câinelui să-i dea tărâțe cu apă”.

Când pleacă fata, vecina mea stă pe cealaltă parte a drumului cu ochii în lacrimi, să-i spună când vine autobuzul, dar doamnei îi este rușine cu ea jumătate băgată în cizmele de cauciuc, încât, în loc să-i fie milă, o izgonește mai rău ca pe un câine:

-          Pleacă acasă, n-auzi?

Când vine doamna de la oraș, vecina aleargă tot satul să caute oameni să-i facă pârtie și să-i ducă bagajele din drum în casă, ”Să nu se cocoșeze copilul!”. Dacă cineva nu poate să-și respecte promisiunea, se supără și-i reproșează:

-          Tocmai acum te-ai găsit să te îmbolnăvești când s-o ajuți pe fata mea la prașilă?

În ceea ce o privește, mai bine se face una cu pământul, decât să-și murdărească fata unghiile. Ridică sacii plini cu prume și cade prin curte, prășește stând pe vine și culege prune cu scăunelul după ea. Acum tanti Stela zace. Abia mai murmură ceva imperceptibil, în timp ce fata ei le spune vecinilor:

-          Îmi pare rău, eu am bărbatul paralizat, nu pot să stau cu ea! O încui și plec.

Vecinii se oferă să o vegheze cu rândul. Stau Violeta și copiii ei cinci ore, vin Gruia cu băieții lui alte cinci. Numai că este un meci important de box, iar Gruia întârzie. Violeta îi trimite vorbă că i-a trecut rândul:

-          Să se termine meciul și vin, ai răbdare, că nu-i baba mea!

 Deși era baba cuiva și vine timpul când bătrânul trebuie să aibă siguranța că aparține cuiva,  vecina a murit cu străinii care i-au fost aproape în clipa morții. Când a venit doamna de la oraș, să o vadă moartă și să o pregătească pentru ultimul drum a pus pe Mihai să-i scoată cerceii de aur din urechi:

-          Eu i-aș lăsa, dar cum te naști așa trebuie să pleci, a explicat ea!

Scârbit de atitudinea sa, băiatul a declarat că nu pune nici mort mâinile pe urechile moartei. Mai târziu, fiica vecinei a stins toate luminile, să nu mai consume curent, a izgonit cei trei-patru oameni de la priveghi la casele lor și a început să facă inventarul. Noi am crezut că a vrut să rămână singură cu moarta să-i ceară iertare pentru modul cum a tratat-o cât a fost bolnavă, dar ea avea alte socoteli, așa că a început să urle prin curte:

-          Mamă, mamă, la ce cheltuieli mă bagi pe mine tu, mamă! Nu lași nimic în urma ta. Uită-te și tu: cizmele găurite, o grămadă de zdrențe rupte, becuri arse. Nici de pomană nu pot să dau ce ai purtat tu!

Bătrâna se îndreptase frumos în coșciug și se alungise:

-          Și ce te-ai îndreptata așa? Doar nu te duci la măritat! Ar fi culmea obrăzniciei să nu încapi în sicriu și să fiu nevoită să-și cumpăr altul! Popa te place și cocoșată așa, să știi!