Oameni care se deplasează în direcția morții

Pe unii moartea îi atrage ca un magnet. Se deplasează cu viteză în direcția ei, încalcă legile supraviețuirii cu nonșalanță, apoi pretind ca semenii să facă minuni supranaturale pentru a-i scăpa din ghearele morții în întâmpinarea căreia s-au dus cu brațele deschise. Orice om, oricât ar fi de neînsemnat, cum sunt și eu, are responsabilități față de părinții care l-au adus pe lume și l-au crescut cu sacrificii, față de familie, față de prietenii care cred și investesc în el, față de animalele care-l iubesc necondiționat, față de Dumnezeu, Care l-a investit cu un rol!
Se înțelege că trebuie să dovedim responsabilitate maximă față de viețile noastre pentru că sunt unice și irepetabile.
Dar am văzut salvamarii patrulând pe țărmuri și încăpățânarea unora de a se avânta în valurile furioase ale mării, iar lucrul acesta m-a contrariat.
Să fie mai prevăzător cineva străin cu propria ta viață, iar tu să te pui în pericol în mod voit?! În zadar atenționau oamenii aflați în slujba vieții pe aventurierii care se lăsau pradă pericolului, adulții
iresponsabili se purtau ca niște copii, pândeau salvamarii să se îndepărteze, apoi se lăsau duși de valuri...
Să te faci remarcat prin expunerea la pericole este deplasat! Să expui riscului alte vieți, care nu te pot abandona apei nemiloase în numele umanității, este nedrept! Atunci de ce te-ai mai dus la mare, dacă ții să fii adus acasă în patru scânduri???

Examene, examene

Fiecare dintre noi a picat un examen al vieții, important sau lipsit de importanță...Când te confrunți cu eșecul ai impresia că ești ultimul om, că nu valorezi nimic, iar societatea te-a scos undeva la periferie. Lucrul acesta se întâmplă din cauza mentalității care etichetează superficial: ”Nu știe nimic! Este un...”
Am avut câteva eșecuri în viață, iar admiterea în facultate a reprezentat pentru mine o piatră de încercare în comunism. Se mergea pe litera cărții, iar eu aveam oroare de tocit și de reproducere mecanică!
Rudele și vecinii care nu dăduseră un examen în viața lor s-au grăbit să mă eticheteze. Îmi spuneau în față ce consideră despre modul în care pierd timpul și cheltuiesc banii părinților...
Peste ani, cineva care mă iubea mă ridica în ședințe să mă critice pentru rezultatele elevilor mei și lua cu lupa notele puse de mine la clasă și făcea diferența cu notele de la examene, de parcă eu i-aș fi ascultat pe copii trei ore pentru o notă, cum se face la probele scrise. În plus, nota la examen depinde de dispoziția celui care îl susține în acea zi (dacă îl doare capul sau o măsea, adio concentrare!), de modul în care își dozează emoțiile, de felul în care îi plac sau nu subiectele.
În sfârșit, pierdem ani din viață murind de grija altora care au suferit un eșec, în loc să le fim alături sau să ne vedem de lucrurile noastre constructive! După ce am picat un examen, jelim săptămână întregi, deși ar trebui să ne pregătim pentru următorul!
Cât suntem în viață, avem posibilitatea de a repeta un examen până când îl vom lua! Suntem vii, reușiți sau picați și lucrul acesta este cel mai important! Altfel...doar moartea ne scapă de examene, viața ne supune la fel de fel de probe!

Matrimoniale (povestire de la un caz real)

Motto: ”Râsul-plânsul”

Matrimoniale

Trebuia să se însoare, să-i demonstreze fostei neveste, care era cât o batoză că-l mai ia altcineva în afară de Dracul. Dacă ea, care avea suta de kilograme își găsise un amant, el de ce să nu-și găsească o creștină?

Ochii îi alunecau în neștire pe anunțurile de la matrimoniale, până găsi ceea ce căuta: ”Tânără intelectuală, stilată, frumoasă, față expresivă,  iubitoare de animale, fără obligație doresc căsătorie pentru o viață. Rog aventurierii să se abțină!” Dacă exclude aventurile, asta nu-l va arunca iarna în stradă cu bagaj cu tot. Dacă iubește animalele înseamnă că are suflet bun. În privința intelectualității, dădea lovitura! El, zidar, cu opt clase să ia ingineră sau profesoară era ceva! Ar fi crăpat de ciudă fosta nevastă, care tot la nivelul gimnaziului se oprise, deși când vindea ciorapi în piață le spunea colegilor că a dat la facultate și a renunțat din cauza măritișului.

Oricum nu trebuia să se zgârcească. Se impunea să facă impresie de la prima întâlnire, așa că luă un buchet imens de flori, de câteva sute de mii, prăjituri și o cutie uriașă de bomboane de ciocolată. Avea intenții serioase și nu i-ar fi convenit să scape o așa partidă din mână, dar nu se cădea să se ducă de prima dată cu inelul de logodnă! ”Doamne și dacă este elegantă, suplă și frumoasă, o să crape de ciudă ardeiul ăla umplut de nevastă-sa!”

Cu emoție caută adresa, întreabă. I-a amorțit mâna pe buchetul de flori, iar în scara blocului câțiva oameni au bufnit în râs când el i-a întrebat unde se află apartamentul 10. ”Doar n-o fi vreo prostituată, îl săgetă un gând?”

Își pusese atâta speranță în acel anunț matrimonial, încât îi tremurau picioarele de emoție când apăsă pe sonerie. Îi deschise o doamnă la 50 de ani, cu gura ușor strâmbă de la o paralizie recentă, iar în spatele ei auzi un cor de miorlăituri pe cel puțin 15 voci.

Ea se ridică pe vârful picioarelor și-l sărută pe gură, deși tocmai mâncase usturoi, în timp ce el aștepta să iasă vreo fată frumoasă din baie, bucătărie sau din dormitorul alăturat...

-          Te așteptam, dragule! Se vede că ai intenții serioase. Poftește în sufragerie!

În casă mirosea înțepător a urină, iar peste tot plutea păr de pisică. Ea mergea ușor șchiopătând, avea o mână moale, iar gura i se strâmba de câte ori îi vorbea cu patimă de viitoarea lor căsătorie.

-          Să te servesc cu ceva!

Îi aduse o bucată de tort acru, iar trei pisici săriră pe masă, înainte de a lua el farfurie și își băgaseră botițurile în desertul lui.

-          Pisicile sunt curate, să nu-ți fie silă, dragule! Dacă ai inimă bună și ți-e drag de mine, mă accepți cu ele. Am 15 și sper să ajung la 20.

Pe el îl amețise deja mirosul de urină de feline și se gândea să nu-i intre în haine. Dorea să plece cât mai repede, deși nu știa ce avea să facă după: să râdă în hohote de propria-i prostie sau să-și plângă de milă!

-          Să-mi lași și mie adresa ta, numărul de telefon, numerele de telefon a două-trei rude și ale prietenilor, să iau referințe despre tine! Am să vin peste tine inopinat, să văd ești bărbat serios!

-          Îmi placi mult, minți el ca să scape! Voi reveni mâine, dar acum trebuie să plec. Îmi este foarte rău!

La ieșirea din bloc o luă la fugă ca un nebun. Se opri la strada din colț să vomite și să vadă dacă-l urmărește cineva. În aceeași zi renunță la numărul de telefon de pe care o sunase și jură că nu mai caută anunțuri la matrimoniale în viața lui. Ce ar fi râs fosta nevastă să-l vadă la braț cu una cu gura strâmbă prin oraș, însoțiți de o ceată de pisici și mirosind de la o poștă a urină de felină!