Pe unii moartea îi atrage ca un magnet. Se deplasează cu viteză în direcția ei, încalcă legile supraviețuirii cu nonșalanță, apoi pretind ca semenii să facă minuni supranaturale pentru a-i scăpa din ghearele morții în întâmpinarea căreia s-au dus cu brațele deschise. Orice om, oricât ar fi de neînsemnat, cum sunt și eu, are responsabilități față de părinții care l-au adus pe lume și l-au crescut cu sacrificii, față de familie, față de prietenii care cred și investesc în el, față de animalele care-l iubesc necondiționat, față de Dumnezeu, Care l-a investit cu un rol!
Se înțelege că trebuie să dovedim responsabilitate maximă față de viețile noastre pentru că sunt unice și irepetabile.
Dar am văzut salvamarii patrulând pe țărmuri și încăpățânarea unora de a se avânta în valurile furioase ale mării, iar lucrul acesta m-a contrariat.
Să fie mai prevăzător cineva străin cu propria ta viață, iar tu să te pui în pericol în mod voit?! În zadar atenționau oamenii aflați în slujba vieții pe aventurierii care se lăsau pradă pericolului, adulții
iresponsabili se purtau ca niște copii, pândeau salvamarii să se îndepărteze, apoi se lăsau duși de valuri...
Să te faci remarcat prin expunerea la pericole este deplasat! Să expui riscului alte vieți, care nu te pot abandona apei nemiloase în numele umanității, este nedrept! Atunci de ce te-ai mai dus la mare, dacă ții să fii adus acasă în patru scânduri???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu