Vârsta și moartea nu iartă pe nimeni, îmbătrânesc deopotrivă bogatul și săracul, omul slab și omul puternic, cel mândru și cel umil, sluga și stăpânul.
Din adolescență trebuie să ne pregătim să acceptăm primul rid, primul fir de păr alb, efectele nefaste ale timpului asupra ființei noastre. Și cum nu putem să stăm cu mâinile în sân în fața morții, ideal ar fi să adunăm comori în suflet, frumuseți care să ne facă fața să radieze, chiar pătată de bătrânețe și marcată de riduri și ochii să se umple de lumină, chiar dacă s-au decolorat și nu mai văd atât de bine...
E un miracol să te pregătești pentru bătrânețe și moarte, să le aștepți și să le accepți în liniște pentru că panica și revolta amplifică zbuciumul. Nimeni nu ne-a cerut părerea când am venit în lume, nimeni nu ne va întreba dacă și când dorim să plecăm. Există un timp vital al fiecăruia, dincolo de acesta pot exista monstruozitățile...
O colegă de serviciu mărturisea: ”Când am împlinit 40 de ani, am plâns până la epuizare.”
Nu plânsese de bucurie, ci nu-și putea accepta vârsta. Dacă plângem la 20, 30, 40, 50 ce vom face la 80?
Frumusețea sufletească reprezintă imortalizarea frumuseții fără cusur! Bunătatea, altruismul, generozitatea nu se ofilesc niciodată dacă le întreținem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu