Speranța

Speranța este lingurița de zahăr pe care o adăugăm în ceașca de cafea oferită de viață, cât suntem în vizită pe acest pământ. Ea poate fi reală sau imaginară, dar cât trăim sub imperiul existenței sale, trecem mai ușor sub ploaia de gloanțe și fum, îndrăznim să ieșim din tranșee pentru o altă bătălie a vieții.
Sperând că vom ajunge într-o grădină de trandafiri sau în Rai și că vom trăi veșnic, trecem mai ușor prin Valea Plângerii, nu mai simțim spinii din picioare, cioburile din suflet, rănile de pe întreaga ființă.
Speranța este sinonimă cu visul, ea se împlinește dacă luptăm efectiv pentru atingerea obiectivelor în viață. Ea nu ți se aruncă în palmă pur și simplu ca un bănuț în mâna cerșetorului insistent.
De aceea și speranța are pericolele ei când nu se află în echilibru cu realitate:
* Nu poți să aștepți o viață sperând cu mâinile încrucișate și cu gura deschisă ca să...”pice o pară mălăiață...” !
* Îți faci singur rău atunci când speranțele tale deformeză complet realitatea și crezi că vei fi mereu tânăr, nemuritor și că vei câștiga la Loto.
* Fiind ființă rațională nu te lăsa complet pe mâna speranței ca un copil naiv!