A trebuit să aștept sferturi academice să aud ce a gătit la cină doamna care putea să mă treacă rapid în registru și să-mi pună ștampila ca eu să plec. Stăteam prostită în picioare, în mijlocul biroului, ba mă țintuiau locului și cu priviri dușmănoase că le violez intimitatea cei plătiți din contribuțiile noastre. Dictau pe silabe lista de cumpărături la telefon și își ajutau copiii la teme, dar de mine uitau... Când suntem păgubiți moral, vina ne aparține. De dragul păcii așteptăm, fără să spunem nimic, iar de ce suntem mai răbdători, de aceea se consumă fără milă mai mult din timpul, din răbdarea și resursele noastre de tot felul!Cum s-ar putea compensa nedreptatea de a fi criticat pentru că muncești cu dăruire, în timp ce colegul bine văzut taie frunză la câini și este ridicat în slăvi pentru asta? Ni se aruncă în față lăturile prostirii și le primim tăcând. Suntem îngenunchiați, umiliți, trimiși afară, ținuți în picioare pe culoarele reci ca să ne vedem lungul nasului și să realizăm cât de important este cel de a cărui semnătură depinde fericirea noastră.
Dacă despăgubirile morale sub forma scuzelor vin deseori prea târziu, măcar să nu mai acceptăm umilințele și să ne susținem decent punctul de vedere începând de astăzi! Mâine este deja prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu