În sclavagism, anumiți oameni erau considerați simple unelte vorbitoare, fiind vânduți în piețe ca o simplă marfă. Li se analiza îndelung dantura și li se pipăiau mușchii, erau analizați pe toate fețele. Prețul unui om a variat în funcție de epoca istorică și de abilitatea vânzătorului de a negocia. Iuda a cerut treizeci de arginți pe Iisus...Acum triumfă libertatea, iar sclavagismul a fost o experiență rușinoasă și atât. Cu toate acestea oamenii se vând în continuare la taraba socială, pe mult sau pe puțin: își vând mintea, brațele, ideile, își ”închiriază” trupurile. Nu ne putem sustrage acestui proces cum nu putem să evităm moartea. Atunci ce este de făcut pentru a ne păstra demnitatea ce ni se cuvine pentru că am primit-o de la naștere?
Nu acceptați să vi se amputeze sufletul! Sufletul este fortăreața în care se află planurile de autoapărare, aspirațiile, speranțele, iluziile. Spiritul este cel care mă individualizează și el nu poate fi cumpărat!
Sufletul este al meu și numai al meu, greșesc dacă le permit străinilor să intre și să-mi contamineze și violeze intimitatea!
Semenii rău intenționați vor încerca să vă discrediteze puterile spirituale, prin evaluări de tipul: ”Nu ești bun de nimic. Ești un zero barat.” Dacă lăsați aceste idei să încolțească în minte, permiteți să vi se amputeze sufletul. Orice om are valoarea sa, oricât ar fi de căzut. Să ne trezim, oameni buni! Cei care ne evaluează critic, nemilos nu sunt cu nimic mai buni decât noi! În plus cine le oferă acest drept de a se erija în judecători a tot și a toate fiind la rândul lor plini de pete?
